« Aici se bea paharul cu abur de racoare,
pe-acest pamant al Vrancei, pe care se cinstea,
incaruntit de ganduri si dor Stefan cel Mare
si se facea lumina si steag Maria-Sa »

.... spune poetul Mircea Micu in versurile dedicate Odobestilor, meleaguri unde eternitatea  romaneasca este onorata, de la topirea zapezilor pana la caderea brumei, prin indelungi osteneli taiate din iubire si neprecupetita slujire a meseriei de viticultor, iar toamnele freamata de bucuria culesului viilor si fabricarii vinului. Pentru ca aici se intrupeaza poate cel mai adevarat gandurile unui alt mare artist contemporan al cuvantului, Fanus Neagu:

  « suntem de’o stea si de’un rasarit cu vita-de-vie, de’o nastere si de’o moarte cu vinul »

Valeriu Anghel – prefata la « Odobesti – Ghid turistic »  Ed. Pallas,  autor: Al. Desliu